Panegiric alcătuit de pr. Vasile Gordon (sursa)

„Fericiţi cei morţi, cei ce acum mor întru Domnul!...Odihnească-se de ostenelile lor, căci faptele lor vin cu ei!” (Apocalipsă 14, 13)

Peste puține minute se va săvârși slujba înmormântării bunului creștin, Adolf Marian Vasile, (video Lumea Credinței) cunoscut îndeobște cu numele de scriitor, Răzvan Codrescu.

Fiind în Ardeal, acum, așadar în imposibilitate de a participa la slujbă, transmit pe această cale câteva simțăminte, în puține cuvinte, dar din toată inima. Slujitorii și enoriașii Bisericii Sf. Ilie-Gorgani îi vor purta o vie recunoștință, pentru atașamentul lui sincer și prietenesc față de comunitatea noastră parohială, arătat mai ales față de foștii deținuți politici și familiile acestora. A fost prezent la multe dintre parastasele săvârșite pentru cei care au sfârșit în închisorile comuniste, ori au trecut în veșnicie după aceea.

alcătuit de pr. Necula Constantin

Nu știu alta să scriu decât că la Liturghia de Înălțarea Sfintei Cruci l-am zărit miridă în Potir. Domnul Hristos, care ridică păcatele lumii, aprinsese la viață în rubiniul Jertfei chipul său de om minunat. Și el, Răzvan Codrescu, știa și mărturisea că El, Hristos Domnul, este Învierea și Viața și Odihna.

Pentru cine a trăit în Sibiul ce împlinea peste 5 ani de democrație încă în căutarea modelului cultural, descoperea un chip aparte de jurnalist. Dintâi că scria cu nerv, un nerv cuminte comutat pe un patriotism atât de firesc încât a iritat – ani în șir – pe cei care chiar credeau, și mai cred, că patriotism înseamnă gâlceava, găștizarea pe scrupule infertile. Scria cu fibră culturală asumată.

Coerent și subtil, adânc și cuprinzător. Nu știai ce să admiri la cel care scrie. Eleganța limbii, linia de forță – dozată parcă de o mână nevăzută – ori incredibila incandescență la urâciunea din jur. Nu locuia în Sibiu și poate de aceea primele noastre întâlniri s-au petrecut pe drumul lung, de noapte înghețată, dinspre Sibiu spre Bucureștiul care-l înghițea îndată ce se cobora din tren. Eu măsuram noaptea drumului în cafele. El în preamultele țigări. Nederanjați de nimeni. Prindeam rostul poveștilor. Și nu au fost doar câteva drumuri.

Razvan Codrescu:

Patriarhia Română a transmis un mesaj de condoleanțe la trecerea în veșnicie a scriitorului și publicistului Răzvan Codrescu, survenită în ziua de luni.

Am aflat cu întristare vestea trecerii din această viaţă, după o intensă suferință, a domnului Răzvan Codrescu, poet și eseist creștin, traducător, editor, apologet și elegant mărturisitor al spiritualității ortodoxe.

Adresăm sincere condoleanțe familiei îndoliate, prietenilor și tuturor celor îndurerați de plecarea sa timpurie dintre noi.

Dumnezeu să îl odihnească în pace! Veșnica lui pomenire!

Biroul de Presă al Patriarhiei Române

Personal, durerea e şi mai mare

"Imediat după căderea comunismului, a fost extrem de implicat, mai ales în editarea revistei Puncte Cardinale, care a avut o durată de peste zece ani consacrată jertfelor pe care le-au făcut foştii deţinuţi politici din România. Au fost ridicate la suprafaţă câteva personalităţi mărturisitoare precum Petre Ţuţea şi Valeriu Gafencu, dintre cei mai tineri. Lor şi-a dedicat activitatea şi talentul literar.

Să nu uităm că a tradus "Infernul", o treime din Divina Comedie. Este o performanţă, sunt aproape 10.000 de versuri, iar versiunea lor a fost foarte frumoasă.

Personal, durerea este şi mai mare, întrucât cu el am colaborat în ultimii ani. Rubrica mea din Lumea Credinţei, "Amintiri Esenţiale", trecea prin mâna lui, şi tot prin mâna lui au trecut cinci volume tipărite la editura cu acelaşi nume, de care sunt foarte legat. E o pierdere mare!"

(declarații pentru DC News)

de Claudiu Târziu (13 septembrie 2021)

O veste care mi-a secat cuvintele și mi-a umplut inima de amărăciune: Răzvan Codrescu nu mai este printre noi!

În ajun de Ziua Crucii, Domnul a îngăduit să-și lase crucea astei vieți și să se mute la cea veșnică.

Am pierdut un mare creștin și un mare patriot. Am pierdut un cărturar imens și un neobosit mărturisitor al eroilor, martirilor și sfinților din rezistența anticomunistă. Am pierdut pe unul dintre cei mai importanți teoreticeni ai Dreptei de la noi și un proeminent teolog. Am pierdut un poet sensibil și profund. Am pierdut o călăuză pe calea națională și un prieten de drum lung.

Ne rămîn cărțile lui, din care să căutăm a învăța mereu, și, pentru cei care l-am cunoscut bine, amintirile frumoase cu el.

Dumnezeu să-l numere cu drepții Lui!

* * *

De-a lungul timpului, i-am luat mai multe interviuri pentru diferite publicații. Vă recomand două, pentru a înțelege ce personalitate uriașă am pierdut azi.

Primul interviu este disponibil aici.

Al doilea interviu, aici.

De asemenea, reiau aici un fragment dintr-un text pe care l-am scris despre Răzvan Codrescu (pe numele său din acte Adolf-Marian Vasile, n. 7 Mai 1959) cînd a împlini 55 de ani. E cea mai bună prezentare pe care i-o pot face pentru cei care nu l-ați cunoscut, nu l-ați ascultat în numeroasele lui conferințe, nu l-ați văzut în emisiunile tv și nu l-ați citit.

* * *

”…Răzvan Codrescu este un pedagog, atît ca formaţie profesională, cît şi în fibra sa intimă. Împărtăşeşte din ştiinţa şi din experienţele sale cu generozitate, tact şi stil, pentru a le oferi altora capete de orientare şi îmbunătăţire. A făcut-o de la catedră, o face ca eseist, traducător, jurnalist, scriitor şi editor. Şi se slujeşte de un dar special: oratoria sa e le fel de bună ca scriitura lui.