|
|
  ÎPS MITROPOLIT HIEROTHEOS VLACHOS ISCODIT DE PROF. DR. PAVEL CHIRILĂ
Spuneţi-ne ceva despre moarte, primul lucru care vă vine în minte, ceva ce considerați a fi foarte important.
Primul lucru care îmi vine în minte ar fi acela că moartea este un mare mister, precum spun şi versurile cîntate la slujba de înmormîntare, scrise de Sfîntul Ioan Damaschin. Acest mister este legat de faptul că în momentul morții sufletul este smuls din armonia perfectă în care se află cu trupul. Este de asemenea un eveniment trist pentru că este legat de coruptibilitatea și mortalitatea omului manifestate de-a lungul întregii sale vieții.
De asemenea, întrebarea îmi amintește de Slujba de Înviere, sărbătorită cu mare fast de către ortodocși. Creștinii țin lumînări aprinse în mînă și cîntă triumfători următoarele versuri de laudă: „Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcînd, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le”. Această imagine deosebită este reprezentativă, ilustrînd atitudinea noastră față de viață și moarte. Este adevărat că sîntem muritori și înclinați spre păcat însă dispunem de un „medicament al nemuririi“, iar acela este Cel ce a înviat din morţi, Domnul Nostru Iisus Hristos. În termeni moderni se poate spune că prin întruparea Fiului lui Dumnezeu şi prin unirea firii umane ce cea divină în persoana Logosului a avut loc o „clonare spirituală”, iar firea noastră muritoare a fost unită cu viaţa în Dumnezeu. De aceea pentru a face referire la moarte, se întrebuințează termenul de „adormire” (a dormi), iar locul unde sînt înmormîntați cei adormiți se numește „cimitir” („dormitor” în greacă) și nu mormînt.
Astfel, atunci cînd văd oameni ținînd o lumînare aprinsă și cîntînd „Hristos a înviat” în noaptea de Înviere, înţeleg mai bine de ce ar trebui să privim moartea mai degrabă ca pe un proces de trecere „din ţinutul Egiptului” în „tărîmul făgăduinței”, ca pe o speranţă a învierii în Hristos. Ar fi foarte bine dacă am putea întîmpina moartea în această postură, ţinînd lumînarea de Înviere aprinsă şi cîntînd „Hristos a Înviat”. La urma urmei, sîntem în această viaţă doar nişte „străini”, nişte „pelerini”; noi aparţinem de fapt altui tărîm. Sfîntul Nicolae Cabasila (secolul al XIV-lea) compara foarte frumos timpul petrecut pe pămînt cu cel petrecut de făt în pîntecele mamei, spunînd că momentul morții nu este altceva decît părăsirea pîntecelui. De aceea, în Biserica Ortodoxă sfinții sînt sărbătoriți fie în ziua adormirii, fie în ziua martirizării și nu în cea a nașterii fizice.
Sfînta Scriptură ne învață că există două tipuri de frică: conform psalmistului, există o frică divină, adică frica de Dumnezeu și începutul înțelepciunii, iar al doilea tip de frică este cea inspirată de demoni, adică o teamă patologică. În ce categorie se încadrează frica de moarte?
Există, într-adevăr, frica de Dumnezeu, adică o energie necreată a harului Dumnezeiesc și începutul mîntuirii, adică omul se teme, Îl respectă pe Dumnezeu și începe să Îi asculte poruncile Sale, și există frica de diavol, ce provoacă neliniște și teamă. Însă, pe lîngă acestea două, mai există și un al treilea tip, o așa numită teamă psihologică, ce se referă la nesiguranța și instabilitatea emoțională a unei persoane.
Frica de moarte înseamnă ceva diferit pentru fiecare în parte. Cei secularizați și ateii se tem de „inexistenţă”, adică ei cred că această lume este singura existentă, iar după moarte nu mai există nimic altceva. Această viziune nu este valabilă pentru lumea ortodoxă. Pentru creştini, teama de moarte are legătură cu plecarea sufletului din lumea aceasta, părăsirea prietenilor şi a rudelor şi intrarea într-o lume încă necunoscută lor. Ei nu știu cum vor trăi acolo sau ce se va întîmpla la judecata de după moarte. De aceea, este nevoie de credință și de pregătire spirituală.
Bineînțeles, creștinii care au dobîndit iluminarea minții duhovnicești, îndumnezeire şi s-au unit cu Hristos au depășit teama de moarte, așa cum o arată viața apostolilor, a martirilor și în general viața tuturor sfinților. În Sinaxar întîlnim adesea fraze precum aceasta: „În această sfîntă zi” (cutare şi cutare) „în pace s-au săvîrșit” sau „s-a săvîrșit de sabie” etc. Trebuie să subliniem faptul că în greacă verbul teleioutai înseamnă „a perfecţiona”, a duce la perfecţiune şi este diferit de teleionei, care înseamnă „a înceta din existenţă”. Se poate spune, de asemenea, că viaţa simţurilor (bios) este luată de către moarte, în vreme ce viaţa (zoin) nu este încheiată, ci perfecţionată.
Ceea ce este important de ştiut este că prin viaţa spirituală putem învinge teama de moarte şi începem să o privim ca pe o cale către întîlnirea cu Hristos, cu Maica Sa şi cu ceilalţi sfinţi.
|
|
Citeşte mai mult...
|
|
|
Autor: Pr. Ioan Sorin Usca
Volum apărut cu binecuvântarea ÎPS Ioan Selejan, Mitropolitul Banatului
Apărut cu anticipație, volumul X din seria „Noul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți”, dedicat Apocalipsei Sfântului Ioan Teologul, este o altă carte decât cea apărută, tot la Editura Christiana, în 2007: Pr. Ioan Sorin Usca, Prof. Ana Usca, Tâlcuirea Apocalipsei de la Sfinții Părinți până în zilele noastre, cu două studii complementare de Pr. Gheorghe Calciu-Dumitreasa. Comentariul verset cu verset este aici mult îmbogățit, pe baza unei bibliografii aduse la zi. Ca și în cele 18 volume din seria „Vechiul Testament în tâlcuirea Sfinților Părinți”, autorul s-a străduit să îmbine rigorile teologiei cu exigenţele culturii actuale, oferind un valoros instrument de lucru adresat mai ales seminariştilor şi studenţilor în Teologie, dar şi intelectualităţii creştine în general. (Răzvan Codrescu)
Editura Christiana, București, 2020
Volum broșat, format 13x20, 446 pagini
|
|
Ediție îngrijită și prefațată de
Răzvan Codrescu
Cu o postfață de
Claudiu Târziu
Născut la 14 februarie 1928 din vechea protipendadă ieșeană, fostul deținut politic Vasile-Jacques Iamandi, „nemuritorul Jacques” (cum l-a numit Claudiu Târziu) sau „Jack Spintecătorul” (cum se amuză să-i spună Marcel Petrișor), amestec de aventurier cu sânge albastru și de mărturisitor încăpățânat al unui crez legendar, a străbătut necumințit istoria unui „secol nebun”, de la Legiunea Arhanghelul Mihail la Legiunea Străină și de la România regală la România buimacă a acestui târziu de lume, căruia îi lasă moștenirea patetică a unei generații mucenicite și nădejdea sublimă a renașterii din propria cenușă. Cartea de față, alcătuită din 22 de dialoguri, este, într-adevăr, „testamentul care-i prefațează nemurirea”. (Moise Monahul)
Editura Christiana, București, 2020
Colecția „Cruciații secolului XX”
Volum broșat, format 13x20, 437 pagini
|
|
 Autor: Constantin Oprișan
Ediția a doua, îngrijită de Pr. Gheorghe Calciu,
Marcel Petrișor și Răzvan Codrescu
Născut la 16 martie 1921 (Onceşti-Bacău), în 1940, proaspăt absolvent de liceu, Constantin (Costache) Oprişan s-a înscris în Frăţiile de Cruce, cărora cîţiva ani mai tîrziu avea să le devină şef pe ţară. În timpul prigoanei antonesciene, a fost refugiat o vreme în Germania, unde l-a audiat pe Martin Heidegger. Arestat de comuniști în 1948, a trecut prin iadul de la Piteşti (1949-1951), apoi a ajuns, bolnav, în celula 4 din Casimca Jilavei (cu viitorul părinte Gheorghe Calciu, cu Iosif V. Iosif şi cu Marcel Petrişor), unde a murit pe 26 iulie 1958 (după alte surse: 1959). Versurile sale, alcătuite mental, au fost memorate de către camarazii de celulă și se regăsesc în volumul de la Christiana, Cărțile Spiritului și alte poezii, acum într-o nouă ediție. (Răzvan Codrescu)
Editura Christiana, București, 2019
Volum broșat, format 13x20, 114 pagini
|
|
Autor: Marcel Petrişor
Mai mult, mai puțin sau deloc înțeles, pe Petre Ţuţea (6 octombrie 1902 – 3 decembrie 1991), acest „Socrate al românilor”, cum i-au spus unii, sau acest „ţăran imperial”, cum i-au spus alţii, lumea românească postcomunistă îl mai păstrează în memorie ca pe legenda vie a anilor 1990-91. Poate că el şi părintele Stăniloae – amîndoi trecuţi prin temniţe, în calea lor spre Rai – au fost, aici acasă, ultimii mari interbelici în viaţă. Dar marele teolog era în primul rînd om de condei, nespectaculos în agora, pe cînd Petre Ţuţea a fost prin excelenţă un geniu al oralităţii, un om-spectacol, care-i fascina chiar şi pe cei care nu înţelegeau mai nimic din ce spunea („Nu pricep, dar e grozav!” – ar fi exclamat, în închisoare, un ţăran care se înghesuia să-i asculte peroraţiile).
Ţii în mînă, cititorule, o carte despre Petre Ţuţea (1902-1991) scrisă de unul dintre oamenii care i-au fost cei mai apropiaţi şi care i-a vegheat cu răbdătoare iubire ultimii ani de viaţă. După Jurnalul cu Petre Ţuţea al tînărului Radu Preda, cartea de faţă este cea mai vie si mai autentică evocare a „ţăranului imperial" care a murit „chiriaş la stat" în garsoniera „paideică" din coasta Cişmigiului... (Răzvan Codrescu)
Editura Christiana, București, 2019
Volum broșat, format 13x20, 136 pagini
|
|
Autor: Răzvan Codrescu
O trecere în revistă a „aventurilor” de dreapta consumate în aproape trei decenii de confuzie sterilă, precum şi o încercare de identificare a cauzelor eşecului ei general – iată un demers care se impune şi pe care cartea de faţă nu-şi propune decît să-l provoace, dacă nu într-o dezbatere publică, atunci măcar în conştiinţa factorilor implicaţi. Acum, cînd dreapta românească pare mai slabă și mai confuză decît oricînd, poate că remember-ul acesta își află cea mai multă îndreptățire, așa că îl republic în varianta extinsă și adusă la zi, cu două texte lămuritoare în Addenda (despre definirea noțiunilor de „dreapta” și „stînga” din perspectivă creștină). (Răzvan Codrescu)
Editura Christiana, București, 2019
Volum broșat, format 13x20, 152 pagini
|
|
 Autori: Prof. Dr. Pavel Chirilă, Fizician Nicoleta Sturzu
Cartea are un titlu blând: Fața tristă a medicinei contemporane, din delicateţe şi decenţă faţă de ştiinţa şi arta vindecării. La întrebarea care se pune: „Există și un risc pro moarte în actul medical contemporan?”, putem spune că există dacă luăm în considerare milioanele de avorturi anuale, la cerere, şi miile de cazuri eutanasiate, tot la cerere. Şi mai grav decât orice este o conlucrare tristă între lumea medicilor şi lumea pacienţilor, căci împreună şi-au dat legi conform cărora persoana umană poate fi omorâtă „absolut legal”. Aceasă carte nu critică medicina, ci degradarea ei, și nu are alt scop şi sens decât de a trage un semnal de alarmă pentru a deveni conștienți de această realitate. (Prof. Dr. Pavel Chirilă)
Editura Christiana, București, 2019
Voum broșat, format 13x20, 85 pagini
|
|
|
|
|
<< Început < Anterior 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 Următor > Sfârşit >>
|
|
JPAGE_CURRENT_OF_TOTAL |
|
