| Declaraţia de la Timişoara |
|
|
Un apel la conştiinţa creştină  Familia şi căsătoria sunt puse în discuţie în lumina unor noi "drepturi ale omului".Repere tradiţionale, care au stat la baza organizării societăţii, sunt relativizate. Cei ce afirmă valorile familiei, aşa cum au fost ele înţelese dintotdeauna de către poporul român, sunt etichetaţi drept "retrograzi" şi "fundamentalişti". Se încearcă reducerea lor la tăcere şi se doreşte crearea unei noi societăţi, cu "valori" noi trasate de câteva organizaţii care nu împărtăşesc valorile creştine, din interiorul şi din exteriorul României. Aberaţii şi deviaţii de comportament sunt normalizate în numele "modernismului". În faţa acestui asalt asupra valorilor tradiţionale, creştinii trebuie să ia atitudine. Declaraţia de la Timişoara îi invită pe toţi oamenii de bună credinţă, care subscriu principiilor enunţate în ea, să-şi facă auzită vocea şi să dea glas valorilor în care cred – viaţa, căsătoria şi familia, aşa cum le-a creat Dumnezeu – cu aceeaşi fermitate, curaj şi putere în Hristos cu care au făcut-o şi înaintaşii lor.
Pentru noi, pentru familiilor noastre, pentru semenii noştri şi pentru autorităţi. Declaraţia a fost redactată de Alianţa Familiilor din România cu prilejul conferinţei anuale AFR ţinută la Centrul Areopagus din Timişoara pe 20 martie 2010 şi este deschisă publicului spre semnare. TEXTUL DECLARAŢIEI Preambul Societatea umană a trecut, în epoca modernă, prin schimbări majore în plan politic, social, cultural şi economic. Aceste transformări, care au cunoscut un ritm accelerat în secolul XX şi care continuă în secolul XXI, au condus societatea umană spre mai bine. Viaţa comunităţilor şi a indivizilor a fost în general îmbunătăţită. Au fost eliminate, în multe părţi ale lumii, nedreptăţi şi inechităţi profunde, prin asigurarea unor drepturi fundamentale şi prin salturi calitative ale vieţii. În acelaşi timp însă, acest context a adus cu sine coagularea unor curente care subminează valori fundamentale ale societăţii umane. Secularismul agresiv, tendinţe radicale de redefinire a familiei, marginalizarea valorilor moral-creştine sunt o realitate manifestă. Societatea românească nu a rămas izolată de aceste evoluţii. Ieşită dintr-o lungă perioadă totalitară, România şi locuitorii săi încă luptă pentru regăsirea de sine, pentru redescoperirea acelor valori comune, care fac parte din ţesătura sa intimă. Din această identitate comună face parte, la loc de frunte, credinţa creştină, împărtăşită de un procent covârşitor dintre cetăţenii României, întreţesută în ethosul nostru naţional şi care influenţează manifestările sociale, culturale şi politice ale românilor, fiind reperul la care ne raportăm ca la un standard comun, atemporal şi absolut. Totuşi, în contextul transformărilor social-politice ale secolului XXI, s-a creat potenţialul pentru un conflict incipient între valorile moralei creştine şi "noile valori" seculare, în esenţă anti-creştine, promovate la nivel international, în special în cadrul Uniunii Europene. Putem constata că acest conflict este deja manifest în unele state membre ale UE. Asistăm, în ultima vreme, la tot mai multe cazuri în care creştinii sunt aduşi în faţa Justiţiei ca învinuiţi datorită credinţei lor, suferind o formă de pedeapsă pentru că valorile lor creştine exprimate încalcă noi legi sau noi "drepturi ale omului", în marea lor majoritate iluzorii, contrare raţiunii şi binelui autentic al omului. Această evoluţie nefericită creează o presiune asupra creştinilor, pentru a-şi cenzura sau chiar abandona credinţa şi valorile, pentru a nu se face pasibili de încălcarea unor norme ale statului sau vieţii publice. Nu puţini creştini văd în această situaţie o întoarcere la perioadele istorice în care creştinii erau prigoniţi pentru credinţa lor. Având în vedere cele de mai sus, subsemnaţii, creştini care urmăm învăţătura Sfintei Scripturi, a Sfinţilor Apostoli ai Domnului şi Mântuitorului Iisus Hristos şi a celor ce le-au urmat lor şi care ne-au învăţat calea lăsând deoparte disputele teologice, mărturisim valorile creştine comune insuflate de Sfântul Duh şi afirmăm cu tărie cele ce urmează: a. Iisus Hristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci (Evrei 13, 8). Credinţa creştină pe care o mărturisim este deasupra transformărilor sociale vremelnice ori a spiritului unei epoci sau al alteia. b. Această credinţă ne determină viaţa şi acţiunile de zi cu zi, în tot locul şi în tot ceasul. Ea nu poate fi ţinută ascunsă; nu putem fi creştini numai acasă sau doar la biserică. c. Potrivit Sfintei Scripturi, înţelegem să ne facem datoria de cetăţeni şi să dăm Cezarului – conducerii legitime a Statului – ceea ce se cuvine şi să ne supunem autorităţilor şi legilor, în măsura în care acestea nu contravin conştiinţei şi valorilor noastre creştine. d. Familia întemeiată pe căsătoria între un bărbat şi o femeie este o instituţie fundamentală a societăţii, creată de Dumnezeu şi expresie a complementarităţii naturale dintre bărbat şi femeie, a dragostei şi respectului reciproce. e. În calitate de părinţi creştini, avem faţă de copiii noştri datoria să îi creştem şi să-i educăm în spiritul ascultării de Dumnezeu. Suntem îngrijoraţi de manifestările imorale, permise sau chiar promovate în numele drepturilor omului şi al unei toleranţe fără discernământ. f. Drepturile părinţilor sunt drepturi fundamentale, între ele primordial fiind dreptul de a dispune de educaţia civică, morală şi religioasă a copiilor lor. g. Fiecare copil are dreptul să fie născut şi crescut într-o familie care se constituie dintr-un bărbat şi o femeie. h. Dreptul la viaţă, începând cu momentul conceperii şi până la moartea naturală, este un drept fundamental al tuturor fiinţelor umane. i. Libertatea religioasă şi libertatea de conştiinţă sunt drepturi fundamentale şi istorice. j. Demnitatea umană este intrinsecă fiecărei fiinţe umane, creată după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi este deasupra oricărei autorităţi lumeşti. k. În participarea noastră la viaţa cetăţii şi viaţa politică, sprijinim şi conlucrăm cu acei factori care aderă la valorile în care credem. Oricare ales sau reprezentant trebuie să îi reprezinte pe cei ce-l votează şi să afirme valorile lor. În încheiere, chemăm Statul Român şi reprezentanţii săi să respecte şi să reflecte, în formularea legilor şi politicilor publice, valorile şi tradiţiile sociale şi culturale, de inspiraţie creştină, ale poporului român, pentru a nu se ajunge la conflicte – de conştiinţă sau manifeste – între cetăţean şi autoritatea din care izvorăsc aceste legi. ALIANŢA FAMILIILOR DIN ROMÂNIA Mai puteţi citi: |